mestecător

română

Etimologie

Din a mesteca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /mes.te.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului mestecător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mestecător	mestecătoare
Articulat	mestecătorul	mestecătoarele
Genitiv-Dativ	mestecătorului	mestecătoarelor
Vocativ	mestecătorule	mestecătoarelor

1. făcăleț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online