făcăleț

română

Etimologie

Din maghiară fakalán.

Pronunție

• AFI: /fə.kə'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului făcăleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făcăleț	făcălețe
Articulat	făcălețul	făcălețele
Genitiv-Dativ	făcălețului	făcălețelor
Vocativ	făcălețule	făcălețelor

1. băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online