miluire

română

Etimologie

Din a milui.

Pronunție

• AFI: /mi.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului miluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miluire	miluiri
Articulat	miluirea	miluirile
Genitiv-Dativ	miluirii	miluirilor
Vocativ	miluire	miluirilor

1. acțiunea de a milui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online