ministru
Etimologie
Din latină minister, ministri, franceză ministre.
Pronunție
- AFI: /mi'nis.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului ministru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ministru | miniștri |
| Articulat | ministrul | miniștrii |
| Genitiv-Dativ | ministrului | miniștrilor |
| Vocativ | ministrule | miniștrilor |
- înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online