minor

română

Etimologie

Din franceză mineur < latină minor.

Pronunție

• AFI: /mi'nor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului minor
	Singular	Plural
Masculin	minor	minori
Feminin	minoră	minore
Neutru	minor	minore

1. (adesea substantivat) care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile.
2. lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; (p.ext.) șters, slab.

Cuvinte derivate

• minorat

Cuvinte compuse

• mod minor
• gamă minoră
• termen minor
• premisă minoră

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online