miorcăi

română

Etimologie

Din miorc + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /mjor.kəˈi/

Verb

Conjugarea verbului miorcăi
Infinitiv	a miorcăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	miorcăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să miorcăiască
Participiu	miorcăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre broaște) a orăcăi.
2. (v.intranz. și refl.) (fig.) (despre copii) a (se) smiorcăi.

Cuvinte derivate

• miorcăire
• miorcăit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online