Etimologie

Din orac + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /o.rə.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
orăcăi
Infinitiv a orăcăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să orăcăiască
Participiu orăcăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre broaște) a scoate strigătul caracteristic speciei.
  2. (v.intranz.) (fam.; despre copiii mici) a plânge, a scânci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe