miorlăitură

română

Etimologie

Din a miorlăi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /mjor.lə.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului miorlăitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miorlăitură	miorlăituri
Articulat	miorlăitura	miorlăiturile
Genitiv-Dativ	miorlăiturii	miorlăiturilor
Vocativ	miorlăitură	miorlăiturilor

1. miorlăit'.
2. (fig.) plâns, vorbire afectată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online