plâns
Etimologie
Din verbul a plânge.
Pronunție
- AFI: /plɨns/
Substantiv
Declinarea substantivului plâns | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plâns | plânsuri |
Articulat | plânsul | plânsurile |
Genitiv-Dativ | plânsului | plânsurilor |
Vocativ | plânsule | plânsurilor |
- faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare.
- Un plâns de copil.
- Oprește-ți plânsul!
Sinonime
- plânset, (fam. și peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură; lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare; văitat, jelire
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- plângaci
- plângăcios
- plângăreț
- plângător
- plângătui
- plângătuire
- plângând
- plânge
- plângere
- plângeros
- plânget
- plângocea
- plânguros
Locuțiuni
Traduceri
plânset
|
|
Adjectiv
Declinarea adjectivului plâns | ||
Singular | Plural | |
Masculin | plâns | plânși |
Feminin | plânsă | plânse |
Neutru | plâns | plânse |
Sinonime
- 1: înlăcrimat, lăcrimat
Traduceri
care are urme de lacrimi
|
Etimologie
Din plânge.
Verb
- forma de participiu trecut pentru plânge.