mituire
română
Etimologie
Din a mitui.
Pronunție
- AFI: /mi.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mituire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mituire | mituiri |
| Articulat | mituirea | mituirile |
| Genitiv-Dativ | mituirii | mituirilor |
| Vocativ | mituire | mituirilor |
- acțiunea de a mitui și rezultatul ei; mituială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online