moft
română
Etimologie
Din turcă müft.
Pronunție
- AFI: /moft/
Substantiv
| Declinarea substantivului moft | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moft | mofturi |
| Articulat | moftul | mofturile |
| Genitiv-Dativ | moftului | mofturilor |
| Vocativ | moftule | mofturilor |
- (fam.) lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă.
- (rar) șmecherie, tertip.
- (la pl.) capricii, fandoseli, nazuri, fasoane.
Cuvinte derivate
Expresii
- A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online