moft

română

Etimologie

Din turcă müft.

Pronunție

• AFI: /moft/

Substantiv

Declinarea substantivului moft
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moft	mofturi
Articulat	moftul	mofturile
Genitiv-Dativ	moftului	mofturilor
Vocativ	moftule	mofturilor

1. (fam.) lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă.
2. (rar) șmecherie, tertip.
3. (la pl.) capricii, fandoseli, nazuri, fasoane.

Cuvinte derivate

• moftangioaică
• moftangiu
• moftolog
• moftologic
• moftologie
• mofturos

Expresii

• A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online