capriciu

română

Variante

• (înv.) capriț, caprițiu

Etimologie

Din italiană capriccio. Confer franceză caprice.

Pronunție

• AFI: /ka'pri.ʧju/

Substantiv

Declinarea substantivului capriciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	capriciu	capricii
Articulat	capriciul	capriciile
Genitiv-Dativ	capriciului	capriciilor
Vocativ	'	'

1. dorință trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpățânare; gust schimbător, neașteptat; toană, farafastâcuri, bâzdâc.

   N-a fost decât un capriciu.

2. compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta.

   Un capriciu spaniol.

Sinonime

• 1: chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grațiozități (pl.), maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla
• 2: (muz.) fantezie, (rar) ricercar

Cuvinte derivate

• capricios

Cuvinte apropiate

• capriccio
• capriccioso

Expresii

• Capriciile modei = caracter schimbător al modei

Traduceri

dorință trecătoare

bulgară: каприз (български) (kapriz) m., прищявка (български) (prišjavka) f. engleză: caprice (English) esperanto: kaprico (Esperanto) finlandeză: oikku (suomi) franceză: caprice (français) m. greacă: ιδιοτροπία (Ελληνικά) (idiotropía), καπρίτσιο (Ελληνικά) (kaprítsio) italiană: capriccio (italiano) m. maghiară: hóbort (magyar)

neerlandeză: capriool (Nederlands) n. poloneză: zachcianka (polski), kaprys (polski) portugheză: capricho (português) m. rusă: каприз (русский) (kapriz) m. spaniolă: capricho (español) m. suedeză: infall (svenska) n. turcă: kapris (Türkçe)

Referințe

• DEX online