monadă

română

Etimologie

Din franceză monade.

Pronunție

• AFI: /moˈna.də/

Substantiv

Declinarea substantivului monadă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monadă	monade
Articulat	monada	monadele
Genitiv-Dativ	monadei	monadelor
Vocativ	'	'

1. (în concepția filozofică a lui G.W. Leibniz) unitate indivizibilă, materială sau spirituală, din care este alcătuită lumea.

Traduceri

Traduceri