unitate

română

Etimologie

Din franceză unité < latină unitas, unitatis.

Pronunție

• AFI: /u.niˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului unitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	unitate	unități
Articulat	unitatea	unitățile
Genitiv-Dativ	unității	unităților
Vocativ	unitate	unităților

1. numărul unu.
2. mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel.

   Unitate de măsură.

3. însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil.
4. coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil.
5. cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general.

Cuvinte derivate

• subunitate

Cuvinte compuse

• unitate astronomică
• unitate centrală
• unitate de măsură
• unitate de producție
• unitate de radioactivitate
• unitate economică
• unitate militară
• regula celor trei unități

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aținute

Referințe

• DEX '98 via DEX online