franceză

(français)

Etimologie

Din verbul monter („a urca; a monta”) + -ure.

Pronunție

  • AFI: /mɔ̃.tyʁ/


Substantiv

monture f., montures pl.

  1. cal (înșeuat)
  2. (tehn.) montură
    Une monture de vermeil, d'or, d'argent. La monture d'une bague.

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe