monture

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul monter („a urca; a monta”) + -ure.

Pronunție

• AFI: /mɔ̃.tyʁ/

Substantiv

monture f., montures pl.

1. cal (înșeuat)
2. (tehn.) montură

   Une monture de vermeil, d'or, d'argent. La monture d'une bague.

Cuvinte apropiate

• montage
• monter
• monteur

Expresii

• qui veut voyager loin ménage sa monture

Vezi și

• bijou

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire