monta

română

Etimologie

Din franceză monter.
Din montă.

Pronunție

AFI: /monˈta/

Verb

Conjugarea verbului monta
Infinitiv	a monta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	montez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să monteze
Participiu	montat
Conjugare	I

I.

(v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.
A monta un utilaj.
a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
(fig.) a pune la cale.
a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.

II.

(v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.

Sinonime

I.

Antonime

I.

demonta, dezasambla

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

montură

Traduceri

a asambla; a instala

ebraică: לאסוף (le'esof) (עברית)
engleză: assemble (English), mount (English)
esperanto: munti (Esperanto)
franceză: assembler (français), monter (français)
germană: zusammensetzen (Deutsch), montieren (Deutsch)
italiană: assemblare (italiano)

neerlandeză: in elkaar zetten (Nederlands)
poloneză: montować (polski)
suedeză: montera (svenska)
turcă: toplamak (Türkçe)

Etimologie

Din montă.

Pronunție

AFI: /ˈmon.ta/

Substantiv

forma de singular articulat pentru montă.

Referințe

DEX online

italiană

(italiano)

Etimologie

Din montare.

Pronunție

AFI: /'monta/

Substantiv

monta f., monte pl.

(despre animale) înveliș, învelitoare
Stazione di monta.
călare, ecvestru

Cuvinte apropiate

montare

Cuvinte compuse

stazione di monta

Etimologie

Derivat regresiv din montare.

Verb

forma de persoana a III-a singular la prezent pentru montare.
forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru montare.