Variante de scriere Vezi și : Monta, montá, montă

Etimologie

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
monta
Infinitiv a monta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
montez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să monteze
Participiu montat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
  2. a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.
    A monta un utilaj.
  3. a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
  4. a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
  5. (fig.) a pune la cale.
  6. a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.

II.

  1. (v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.

Sinonime

I.

Antonime

I.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din montă.

Pronunție

  • AFI: /ˈmon.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru montă.

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din montare.

Pronunție


Substantiv

monta f., monte pl.

  1. (despre animale) înveliș, învelitoare
    Stazione di monta.
  2. călare, ecvestru

Cuvinte apropiate

Cuvinte compuse

Etimologie

Derivat regresiv din montare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru montare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru montare.