mușina

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /mu.ʃi'na/

Verb

Conjugarea verbului mușina
Infinitiv	a mușina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mușine
Participiu	mușinat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și intranz.) (reg.; despre unele animale) a adulmeca, a mirosi; a căuta.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• însuma
• mișuna

Referințe

• DEX '98 via DEX online