Variante

Etimologie

Din neogreacă μυρώνω (myróno), aorist ἐμύρωσα (émýrosa, „a parfuma”).

Derivare din slavă mirosati (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvânt de uz general (ALR, I, 77).

Pronunție

  • AFI: /mi.ro'si/


Verb


Conjugarea verbului
mirosi
Infinitiv a mirosi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
miros
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să miroasă, miroase
Participiu mirosit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a simți, a percepe un miros.
  2. (v.tranz.) a apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros.
  3. (v.intranz.) a avea (și a răspândi) un miros.
    Floarea miroase.
    Miroase a băutură.
  4. (v.tranz. și intranz.) (fig.) (fam.) a presimți, a bănui.
  5. (v.tranz.) a dibui, a simți prezența cuiva sau a ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Miroase a... = prevestește, anunța (ceva)
  • A mirosi a ceață = a fi beat
  • A mirosi a colivă = a suferi de o boală incurabilă; a ajunge în ultimul stadiu al unei boli incurabile
  • (er. – despre bărbați) A-i mirosi crinul (unei femei) = a practica cuniliția


Traduceri

Referințe