mucenicie

română

Etimologie

Din mucenic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /mu.ʧe.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului mucenicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mucenicie	mucenicii
Articulat	mucenicia	muceniciile
Genitiv-Dativ	muceniciei	muceniciilor
Vocativ	mucenicie	muceniciilor

1. viața de suferință, de chin a mucenicului; (p.gener.) suferință extremă, martiriu, chin.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ecumenici

Referințe

• DEX '98 via DEX online