chin

Vezi și : Chin, chín

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare

română

Etimologie

Din maghiară kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); confer sârbă kini, croată kina, turcă kin. Cuvânt împrumutat din sec. XV sau înainte.

După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din turcă kin („ură”).

Pronunție

AFI: /kin/

Substantiv

Declinarea substantivului chin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chin	chinuri
Articulat	chinul	chinurile
Genitiv-Dativ	chinului	chinurilor
Vocativ	chinule	chinurilor

suferință fizică sau morală intensă.
A îndura multe chinuri.

Cuvinte derivate

chinui

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din engleza veche ċinn < proto-germanică *kinnuz.

Pronunție

AFI: /tʃɪn/

Substantiv

chin, pl. chins

(anat.) bărbie
You have something on your chin.
(argou, SUA) convorbire
(argou, Anglia) neadevăr, falsitate

Sinonime

1: (anat.) mentum
2: talk

Cuvinte derivate

chinstrap

Cuvinte compuse

Expresii

chin up

Verb

Conjugarea verbului to chin
Infinitiv	to chin
Prezent simplu pers. 3 sg.	chins
Trecut simplu	chinned
Participiu trecut	chinned
Participiu prezent	chinning

(argou) a conversa, a vorbi, a flecări
(sport) a efectua o tracțiune
(în Anglia) a lovi pe cineva peste bărbie

Sinonime

1: gab