murmur
Etimologie
Din latină murmur.
Pronunție
- AFI: /ˈmur.mur/
Substantiv
| Declinarea substantivului murmur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | murmur | murmure |
| Articulat | murmurul | murmurele |
| Genitiv-Dativ | murmurului | murmurelor |
| Vocativ | ' | ' |
- zgomot surd și confuz de voci; rumoare; freamăt.
- zgomot monoton și continuu, produs de un motor sau de o mașină în acțiune.
- zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgătoare, vânt etc.).
- protest al unei mulțimi, manifestat prin producerea simultană a unor sunete surde și confuze.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din murmura.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru murmura.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru murmura.