murmura

Vezi și : murmură

română

Din latină murmurare, franceză murmurer.

Conjugarea verbului murmura
Infinitiv	a murmura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	murmur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să murmure
Participiu	murmurat
Conjugare	I

(v.tranz. și intranz.) a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit.
(v.intranz.) a protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni.
(v.intranz.) (la pers. 3) a produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura.

Din murmura.