musica
(corsu)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
musica
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
musica
Cuvinte derivate
- musicale
- musicante
- musicare
- musicassetta
- musichetta
- musicista
- musico
- musicofilo
- musicografo
- musicologia
- musicomania
- musicoterapia
(italiano)
Etimologie
Din latină musĭca < greacă antică μουσική (mousikí).
Pronunție
- AFI: /'muzika/
Substantiv
musica f., musiche pl.
Cuvinte derivate
- musicale
- musicante
- musicare
- musicassetta
- musichetta
- musicista
- musico
- musicofilo
- musicografo
- musicologia
- musicomania
- musicoterapia
Cuvinte compuse
Etimologie
Derivat regresiv din musicare.
Verb
musica
- forma de persoana a treia prezent pentru musicare.
- forma de persoana a doua singular imperativ pentru musicare.
(Latina)
Etimologie
- Din greacă μουσική (a unei muze)
Pronunție
- AFI: /ˈmuːsika/
Substantiv
| Declinarea substantivului music | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | music | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |