mustuitor

română

Etimologie

Din a mustui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /mus.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului mustuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mustuitor	mustuitoare
Articulat	mustuitorul	mustuitoarele
Genitiv-Dativ	mustuitorului	mustuitoarelor
Vocativ	mustuitorule	mustuitoarelor

1. unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online