obține
Etimologie
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului obține | |
Infinitiv | a obține |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
obțin, obțiu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să obțină, obție |
Participiu | obținut |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva.
- Nu mai obțin un ban de la el.
- Au obținut o recoltă bogată.
- A obține o mare faimă, o mare experiență.
- Au obținut unele progrese.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a căpăta prin anumite eforturi
|
|
Etimologie
Din obține.