năpăstuitoare

română

Etimologie

Din năpăstuitor.

Pronunție

• AFI: /nə.pəs.tu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului năpăstuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năpăstuitoare	năpăstuitoare
Articulat	năpăstuitoarea	năpăstuitoarele
Genitiv-Dativ	năpăstuitoarei	năpăstuitoarelor
Vocativ	năpăstuitoareo	năpăstuitoarelor

1. (rar) persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritoare; calomniatoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online