năpăstuitor

română

Etimologie

Din a năpăstui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /nə.pəs.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului năpăstuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năpăstuitor	năpăstuitori
Articulat	năpăstuitorul	năpăstuitorii
Genitiv-Dativ	năpăstuitorului	năpăstuitorilor
Vocativ	năpăstuitorule	năpăstuitorilor

1. (rar) persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator.

Cuvinte derivate

• năpăstuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online