născocire
română
Etimologie
Din născoci.
Pronunție
- AFI: /nəs.ko'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului născocire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | născocire | născociri |
| Articulat | născocirea | născocirile |
| Genitiv-Dativ | născocirii | născocirilor |
| Vocativ | născocire, născocireo | născocirilor |
- acțiunea de a născoci și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a născoci