născocire

română

Etimologie

Din născoci.

Pronunție

• AFI: /nəs.ko'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului născocire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	născocire	născociri
Articulat	născocirea	născocirile
Genitiv-Dativ	născocirii	născocirilor
Vocativ	născocire, născocireo	născocirilor

1. acțiunea de a născoci și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a născoci