nătângă
română
Etimologie
Din nătâng.
Pronunție
- AFI: /nə'tɨn.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nătângă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nătângă | nătânge |
| Articulat | nătânga | nătângele |
| Genitiv-Dativ | nătângei | nătângelor |
| Vocativ | nătângo | nătângelor |
- persoană fără inteligență, fără pricepere; prostănacă, neghioabă.
- (rar) persoană nepricepută, naiv, neîndemânatică.
- persoană îndărătnică, încăpățânată; persoană supărăcioasă, nervoasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online