nătângă

română

Etimologie

Din nătâng.

Pronunție

• AFI: /nə'tɨn.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului nătângă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nătângă	nătânge
Articulat	nătânga	nătângele
Genitiv-Dativ	nătângei	nătângelor
Vocativ	nătângo	nătângelor

1. persoană fără inteligență, fără pricepere; prostănacă, neghioabă.
2. (rar) persoană nepricepută, naiv, neîndemânatică.
3. persoană îndărătnică, încăpățânată; persoană supărăcioasă, nervoasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online