inteligență

română

Variante

• inteligință

Etimologie

Din franceză intelligence < latină intelligentia, germană Intelligenz, rusă интeлигeнkия (inteligenciia).

Pronunție

• AFI: /in.te.li'ʤen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului inteligență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inteligență	inteligențe
Articulat	inteligența	inteligențele
Genitiv-Dativ	inteligenței	inteligențelor
Vocativ	inteligență	inteligențelor

1. capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune.
2. persoană inteligentă.
3. (înv.; art.) totalitatea intelectualilor; intelectualitate.

Cuvinte compuse

• inteligență artificială

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online