năucire
română
Etimologie
Din năuci.
Pronunție
- AFI: /nə.u'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului năucire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năucire | năuciri |
| Articulat | năucirea | năucirile |
| Genitiv-Dativ | năucirii | năucirilor |
| Vocativ | năucire, năucireo | năucirilor |
- acțiunea de a năuci și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a năuci