năvălitoare

română

Etimologie

Din năvălitor.

Pronunție

• AFI: /nə.və.li'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului năvălitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năvălitoare	năvălitoare
Articulat	năvălitoarea	năvălitoarele
Genitiv-Dativ	năvălitoarei	năvălitoarelor
Vocativ	năvălitoareo	năvălitoarelor

1. persoană, armată, stat etc. care năvălește; agresoare, invadatoare, cotropitoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online