năvalnic

română

Etimologie

Din năvală + sufixul -nic.

Pronunție

• AFI: /nəˈval.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului năvalnic
	Singular	Plural
Masculin	năvalnic	năvalnici
Feminin	năvalnică	năvalnice
Neutru	năvalnic	năvalnice

1. (adesea adverbial) care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit.
2. (despre ape curgătoare) care curge repede.

Cuvinte derivate

• năvălnicie

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului năvalnic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năvalnic	năvalnici
Articulat	năvalnicul	năvalnicii
Genitiv-Dativ	năvalnicului	năvalnicilor
Vocativ	năvalnicule	năvalnicilor

1. specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online