Etimologie

Din franceză violent < latină violentus, italiană violento.

Pronunție

  • AFI: /vi.o'lent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
violent
Singular Plural
Masculin violent violenți
Feminin violentă violente
Neutru violent violente
  1. care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare.
  2. (despre culori, lumină etc.) izbitor, țipător; tare, viu, puternic.
  3. (despre ființe) care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit.
  4. (despre manifestări ale ființelor) care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune.
  5. care se face cu forța; brutal, silnic.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe