nebună

română

Etimologie

Din nebun.

Pronunție

• AFI: /ne'bu.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului nebună
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nebună	nebune
Articulat	nebuna	nebunele
Genitiv-Dativ	nebunei	nebunelor
Vocativ	nebuno	nebunelor

1. persoană care suferă de o boală mintală; alienată, dementă.
2. persoană lipsită de judecată dreaptă, de rațiune; persoană nesocotită, necugetată, nechibzuită.
3. ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online