neguța
Etimologie
Din latină negōtiārī sau din negoț.
Pronunție
- AFI: /ne.gu'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) neguța | |
| Infinitiv | a (se) neguța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) neguțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) neguțeze |
| Participiu | neguțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a face negoț.
- (v.refl. recipr.) a se tocmi, a se târgui; (fig.) a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva.
- a cumpăra.
Sinonime
Cuvinte derivate
- negoț
- neguțare
- neguțat
- neguțător, neguțătoreasă
- neguțători
- neguțătorie
- neguțătorire
- neguțătorit
- neguțetorioară
Cuvinte apropiate
- negustor, negustoreasă
- negustoraș
- negustoresc
- negustorește
- negustori
- negustorie
- negustorime
- negustorire
- negustorit
- negustoriță
- negustoros
Paronime