nemulțumire

română

Etimologie

Din nemulțumi.

Pronunție

• AFI: /ne.mul.ʦu'mi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului nemulțumire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nemulțumire	nemulțumiri
Articulat	nemulțumirea	nemulțumirile
Genitiv-Dativ	nemulțumirii	nemulțumirilor
Vocativ	nemulțumire, nemulțumireo	nemulțumirilor

1. acțiunea de a nemulțumi și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a nemulțumi