O noriță

română

Etimologie

Din nor + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /no'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
noriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noriță norițe
Articulat norița norițele
Genitiv-Dativ noriței norițelor
Vocativ noriță norițelor
  1. (zool.; rar) nurcă.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe