oțet
Etimologie
Din slavă ocĩtŭ < latină acetum.
Pronunție
- AFI: /o'ʦet/
Substantiv
Declinarea substantivului oțet | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oțet | oțeturi |
Articulat | oțetul | oțeturile |
Genitiv-Dativ | oțetului | oțeturilor |
Vocativ | ' | ' |
- lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva
- Încetul cu încetul se face oțetul = în orice situație trebuie să ai răbdare
Traduceri
acid acetic diluat
|
|