condiment
Etimologie
Din franceză condiment < latină condimentum.
Pronunție
- AFI: /kon.diˈment/
Substantiv
Declinarea substantivului condiment | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | condiment | condimente |
Articulat | condimentul | condimentele |
Genitiv-Dativ | condimentului | condimentelor |
Vocativ | condimentule | condimentelor |
- nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.
Sinonime
- ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv. pl.) băcănii, mirositură, spițerie
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online