română

Etimologie

Din obișnui.

Pronunție

  • AFI: /o.biʃ.nu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obișnuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obișnuire obișnuiri
Articulat obișnuirea obișnuirile
Genitiv-Dativ obișnuirii obișnuirilor
Vocativ obișnuire, obișnuireo obișnuirilor
  1. acțiunea de a obișnui și rezultatul ei.


Traduceri