obijduitoare

română

Etimologie

Din obijduitor.

Pronunție

• AFI: /o.biʒ.du.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului obijduitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obijduitoare	obijduitoare
Articulat	obijduitoarea	obijduitoarele
Genitiv-Dativ	obijduitoarei	obijduitoarelor
Vocativ	obijduitoareo	obijduitoarelor

1. (înv.) asupritoare, împilătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online