obijduitor

română

Etimologie

Din a obijdui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /o.biʒ.du.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului obijduitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obijduitor	obijduitori
Articulat	obijduitorul	obijduitorii
Genitiv-Dativ	obijduitorului	obijduitorilor
Vocativ	obijduitorule	obijduitorilor

1. (înv.) asupritor, împilător.

Cuvinte derivate

• obijduitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online