oblici

română

Etimologie

Din slavă (veche) obličiti.

Pronunție

• AFI: /o.bli'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului oblici
Infinitiv	a oblici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	oblicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oblicească
Participiu	oblicit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv. și pop.) a dibui, a descoperi, a găsi.
2. (v.tranz. și intranz.) a alia, a prinde de veste, a auzi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online