oblici
română
Etimologie
Din slavă (veche) obličiti.
Pronunție
- AFI: /o.bli'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului oblici | |
| Infinitiv | a oblici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
oblicesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să oblicească |
| Participiu | oblicit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a dibui, a descoperi, a găsi.
- (v.tranz. și intranz.) a alia, a prinde de veste, a auzi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online