Variante

Etimologie

Din slavă (veche) obŭjentriti.

Pronunție

  • AFI: /o.brin'ti/


Verb


Conjugarea verbului
(se) obrinti
Infinitiv a (se) obrinti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) obrintesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) obrintească
Participiu obrintit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) (pop.; despre răni, bube sau, p.ext., despre părți ale corpului) a se inflama, a se umfla (din cauza unei infecții, a frigului etc.).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe