obrintitură

română

Etimologie

Din a (se) obrinti + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /o.brin.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului obrintitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obrintitură	obrintituri
Articulat	obrintitura	obrintiturile
Genitiv-Dativ	obrintiturii	obrintiturilor
Vocativ	obrintitură	obrintiturilor

1. (pop.) obrinteală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online