obstinare

română

Etimologie

Din franceză obstiner.

Pronunție

• AFI: /ob.sti'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului obstinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obstinare	obstinări
Articulat	obstinarea	obstinările
Genitiv-Dativ	obstinării	obstinărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a obstina și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri