océan
Vezi și : Océan, ocean, oceán |
(français)
Etimologie
Din franceză veche occean, prin franceză medie ocean < latină Ōceanus, din greacă antică Ὠκεανός (Ōkeanós, „Ocean”, divinitate marină).
Înrudit cu catalană oceà, italiană oceano, occitană ocean, portugheză oceano, română ocean și spaniolă océano.
Pronunție
Substantiv
océan m., océans pl.
- (geol., hidr., geogr.) ocean
- Naviguer sur l'océan. — Une île perdue dans l'immensité de l'océan.
- (fig.) ocean
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Locuțiuni
locuțiuni