mer
română
Etimologie
Din franceză mère.
Pronunție
- AFI: /mer/
Substantiv
| Declinarea substantivului mer | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mer | meri |
| Articulat | merul | merii |
| Genitiv-Dativ | merului | merilor |
| Vocativ | merule | merilor |
- (chim.) unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online