ocină

română

Etimologie

Din slavă (veche) otĩcina.

Pronunție

• AFI: /o'ʧi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului ocină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocină	ocini
Articulat	ocina	ocinile
Genitiv-Dativ	ocinii	ocinilor
Vocativ	ocină	ocinilor

1. (înv. și pop.) bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ancio

Referințe

• DEX '98 via DEX online